Cum v-a găsit anul 1996 la debutul Bilstein în Sibiu? Care era rolul dumneavoastră atunci și cum ați evoluat?
Levențica – În 1996 lucram în secție, la ambalarea amortizoarelor Dacia. Un an mai târziu, în 1997 am fost recomandată pentru un post în Logistica, unde inițial m-am ocupat de NIR-uri. A fost dificilă tranziția pentru ca nu eram obișnuită cu munca administrativă și nu cunoșteam oamenii. Nu știam nici cum se pornește calculatorul, dar am avut un șef de echipă bun și colegi de asemenea cu ajutorul cărora m-am format. Apoi am lucrat în Magazie, la Recepție, în sectie la planificarea producției pe linia MCC. Din 2004 ne-am reunit ca departament unitar, centralizat de Logistică.
Gabriela – 1996 m-a găsit într-un departament tehnic, de proiectare, ca și desenator tehnic. Am pornit așadar de la planșeta de desen. Inginerii proiectau SDV-urile iar eu și încă o colegă copiam desenele pe foaie de calc și puneam la scară schițele, le desenam în tuș. Instrumentul de bază era trusa Rotring. Când activitatea de logistică s-a împărțit pe linii am fost cooptată în echipa care gestiona linia aftermarket și am început să învăț operațiunile și programele aferente. Acum mă ocup de Logistica transporturilor.
Maria – În 1996 eram tehnolog, ma ocupam de SDV-uri. Peste câțiva ani, Bilstein a renunțat la aceste poziții, adoptând o structură interna diferită și am fost foarte aproape de a parasi compania. Ceea ce inițial a fost un șoc. Însă s-au găsit soluții de reconversie. În cazul meu, a fost o oportunitate de a înlocui o persoană care se pensiona în cadrul departamentului de Logistică, mai exact partea de documentație pentru vamă. Inițial, activitatea nu mi-a placut, am trecut de la o muncă foarte concretă și palpabilă la o muncă birocratică și administrativă. În timp, mi-am format depriderile, am facut logistică pe liniile de producție, apoi logistica centralizată și nu m-am gândit sa schimb domeniul, m-am atașat de oameni si de ceea ce făceam.
Daniela – Anul 1996 m-a găsit în același domeniu, al logisticii, în pregătirea și urmărirea producției. Am amintiri nostalgice față de această perioadă. S-au construit multe de la zero, am evoluat împreună foarte mult. La centralizarea departamentului am lucrat ca și planner pentru componente iar în 2006 am facut un job rotation către logistica de aprovizionare, unde sunt și acum. Întotdeauna am avut provocari, în fiecare zi apar lucruri noi. Nu apuci să te plictisești în Logistică! Perioada de început, cu management german a fost o dificilă din perpectiva faptului că nu cunoșteam limba germană dar a fost o perioadă de creștere, inovații, în care am învățat mult.
Ce ne puteți spune despre logistică “atunci și acum”. Cum a evoluat domeniul, industria, tehnologiile și compania?
Maria – Am trecut prin schimbări majore, de mentalitate în principal. Societatea românească după revoluție era departe de modul german de lucru. Un exemplu relevant care a generat o situație amuzantă a fost modalitatea de plata a salariilor. La acel moment, ca peste tot, salariile se încasau prin casierie. Nu vă imaginați ce muncă dificilă, minuțioasă și anevoioasă era. Când s-a aflat de acest proces, în doar două săptămâni de la preluarea companiei, s-a implementat plata salariilor prin bancă, prin dispoziții de plată. Ceea ce a dus la un moment amuzant, pentru că nu existau agenții și bancomate ca în ziua de azi. Așadar, în ziua de salariu, toți colegii au mers la o bancă centrală, pentru a își scoate salariile. Ceilalți clienți ai băncii se panicau și își puneau întrebări, dacă nu cumva banca are probleme financiare sau este în prag de faliment. Nu înțelegeau de ce scoate toată lumea banii din bancă!? Cred că am fost prima companie din Sibiu în care salariile s-au primit prin bancă, ceea ce a dus chiar la crearea unui punct de lucru al băncii, lângă sediul companiei, în strada Henri Coandă.
Lipsa telefoniei mobile în România și a zborurilor directe către Sibiu au reprezentat de asemenea probleme de care ne-am lovit inițial. La început existau doar două calculatoare în companie. Până la urmă, evoluția Bilstein Sibiu a fost strâns legată de evoluția tehnologică și a societății. Acum considerăm “de la sine înțelese” anumite beneficii și procese dar în ansamblu lucrurile au evoluat foarte mult.
Daniela – încă o diferență de care îmi aduc aminte este libertatea de mișcare. Până în anul 1990 nu se eliberau atât de ușor pașapoartele iar colegii germani nu înțelegeau aceste aspecte. La un moment dat mi s-a solicitat să mă deplasez în interes de serviciu în Germania, pentru îmbunatățirea anumitor procese interne iar colegii nu înțelegeau cum de nu am pașaport, era de neimaginat să nu ai libertate de mișcare și acest document esențial. Ulterior, l-am obținut pentru vizita necesară.
Levențica – atunci când am intrat în hora logistica, ceea ce m-a făcut să am încredere în mine ca profesionist a fost lucrul pe linia de producție MCC, mai exact managerul pe care l-am avut și modalitatea de lucru, obiectivă, factuală și bazată pe date. Am învățat să îmi susțin punctele de vedere, să argumentez, am crescut profesional o dată cu Bilstein. Îmi place să lucrez cu tehnologia, să învăț programe noi, am o formare mai tehnică.
Impresia mea generală este că în trecut oamenii erau mai dedicați și responsabili. E drept ca nu aveam la dispoziție atâtea instrumente, pe care astăzi de considerăm indispensabile și în care acum ne lasam toată nadejdea. Poate prea mult. Mi-ar placea să regasesc aceeași etică a muncii și asumare. Tehnologizarea a venit atât cu avantaje de productivitate cât și cu dezavantaje, mai ales de natură relațională și de comunicare între colegi.
Maria – Noi suntem patimași pentru că la Bilstein am făcut multe lucruri de pionerat în Sibiu. Ușor, în timp, cu apariția altor firme și tehnologii, experiențele diferite si cunoștințele aduse de generațiile noi au generat de asemenea schimbări, îmbunătățiri dar și o altă modalitate de relaționare și sisteme de lucru noi. Echipa s-a sudat de asemenea și printr-o serie de petreceri interne, team-bulding-urile de astăzi, în care ne cunoșteam și în alt context și ne relaxam după lucrul intens din timpul programului. Am avut și perioade pe care la acel moment le-am perceput ca fiind dificile, pentru că aveau un grad de noutate pe care nu îl întelegeam. De exemplu, externalizarea serviciilor care nu aduc profit direct (mentenanță, curațenie etc.) Acum este un lucru practicat pe scară largă de către companii dar la vremea aceea era o mentalitate diferită. Dar cred ca am fost favorizați prin lucrul aici, era o mândrie să spui că lucrezi la Bilstein. Și este în continuare.
Gabriela – Eu, personal nu am simțit la fel de pregnant dinamismul schimbărilor de la început, ca și desenator tehnic. Îmi este dor de vechii colegi și valoarea cuvântului dat. Acum ne bazăm pe e-mailuri și este totul mult prea pragmatic. Cu siguranță am evoluat foarte mult însă și eu sunt nostalgică după valorile și etica generațiilor trecute.
Daniela – secțile și organizarea producției s-a schimbat foarte mult, au avut loc investiții în echipamente mai productive, am reușit să extindem portofoliul de clienți. De la Dacia și Oltcit la mărci internaționale, de renume. Am fost martorii unei evoluții continue.
Ați petrecut mare parte din viața dumneavoastră profesională la Bilstein. Din toată această perioadă, povestiți-ne o amintire deosebită sau o realizare de care sunteți mândre.
Levențica – Mi-au plăcut provocarile legate de implemenatarea programelor noi. Ca realizare, sunt mândră că de la stadiul de novice total, am devenit key user în SAP. Când am avut prima dată contact cu acest program, era o mare enigma! Am avut tot timpul provocari din acest punct de vedere și am avut parte de asemenea de sucese și realizări. Îmi place ceea ce fac.
Gabriela – Pentru mine, au fost provocările legate de transferul de la desen tehnic la logistică, pe care am găsit-o foarte complexă. Aici se poate forma un profesionist complet. Logistica cuprinde tot. Este inima și creierul unei companii de producție. Sunt mândră de capacitatea de adaptare constantă la nou pe care am avut-o. Amintiri dragi sunt întâlnirile noastre anuale, campionate de fotbal, aceste evenimente aveau ecou de bună-dispoziție și câteva saptămâni după.
Maria – am avut parte de multe provocari însă ceea ce simt că am câștigat în acești ani, au fost relațiile interumane și prieteniile pe care le-am format. Atât cu colegii dar și cu oameni pe care, poate, nu îi întâlnești niciodată în viață, dar colaborezi exceptional, te sprijini reciproc și creezi legături. Am învățat că și la distanță se pot crea legături și poți da și primi ajutor. Aceasta mi se pare o realizare importantă.
Daniela – mi-a placut întotdeauna logistica și este un domeniu în care m-am regasit. Mi-a plăcut să rezolv provocările întâlnite. Logistica de producție a fost viața mea, ani de zile. Job rotation-ul catre planificare a fost inițial mai dificil, pentru că fiind o persoană emotivă mi se părea greu să conving clienți și să negociez cu furnizori. Însă realizarea este că a trebuit sa ies din zona de confort și acest lucru a reprezentat o dezvoltare personală și profesională. Acum nu ma văd făcând altceva. Glumind puțin, în doi ani ies la pensie și cred că și acasă tot logistică voi face!
A fost o reală plăcere conversația cu această echipă! Poveștile de viață ale colegelor noastre, prin experiența lor de muncă devin sunt o sursă importantă de învățăminte, teme de reflecție și conduită profesională. Le mulțumim pentru cele împărtășite iar ca o concluzie, ceea ce le unește este implicarea. Cu dorința de a fi proactiv, implicare și determinare, orice provocare își găsește o soluție.
